Creator

Hai să vă spun cum funcționează lucrurile, cel puțin pentru mine. Niciodată din schițe perfecte, ci dintr-un haos de linii trase instinctiv, uneori greșite, dar mereu sincere. Așa ȋmi place să desenez. Întâi las mâna liberă, apoi înțeleg ce-am făcut.

Figura asta — omul fără chip clar, dar cu intenție — e despre gestul artistic în forma lui cea mai directă. Când atingi hârtia și apare o lume. Când nimic nu pare în ordine, dar tocmai de acolo vine energia. Umbrele nu sunt corecte. Nici proporțiile nu se supun. Dar nu asta contează.

Contează cum, dintr-o linie imperfectă, apare ceva viu. Contează că un oraș rigid poate prinde culoare de la o simplă tușă umană. Poate asta e, de fapt, sensul artei: nu să explici lumea, ci s-o atingi până începe să respire.

Omul ȋncă este “Creatorul”, chiar depăşit şi primitiv ȋn comparaţie cu puterea electronică de calcul din ziua de azi.