Vis în B(lue) minor

"Vis în B(lue) minor" invită privitorii într-o lume în care granița dintre conștient și inconștient este frumos neclară, unde limitele realității și ale fanteziei se estompează una în cealaltă. Pictura este în mod intenționat încețoșată, cu fâșii de tonuri de albastru atenuate dominând pânza, creând o atmosferă care se simte atât senină, cât și bântuitoare. Siluetele femeilor sunt prezente, dar evazive, trupurile lor contopindu-se în nuanțele din jur, sugerând o legătură profundă între forma fizică și peisajul emoțional al viselor.

Aceste forme feminine, abia distinse de fundal, evocă un sentiment de mister și senzualitate. Prezența lor ascunsă sugerează dorințe care sunt atât atrăgătoare, cât și interzise, ​​care locuiesc în colțurile minții unde locuiesc vise și gânduri reprimate. Elementele nu sunt menite să fie văzute clar; În schimb, ele simbolizează fragmentele de memorie care rămân după trezire – emoții vii care refuză să fie pe deplin înțelese sau înțelese.

Titlul nu este doar o referință muzicală, ci una emoțională. Iar minor este adesea asociat cu melancolie, introspecție și tensiune nerezolvată, la fel ca sentimentul pe care îl ai când te trezești dintr-un vis care a fost și captivant și tulburător. Această referință muzicală sugerează o legătură cu Simfonia nr. 6 „Patetic” a lui Ceaikovski, o lucrare plină de profunzime și complexitate emoțională. Simfonia, ca și pictura, explorează teme de dor, disperare și natura inefabilă a experienței umane, făcând aluzie subtilă la un curent simfonic subteran, folosind un joc de cuvinte generat de notația muzicală internațională (B) și albastrul ca culoare dominantă în compoziția tabloului. Pictura surprinde natura trecătoare și fragmentată a amintirilor de vis – unde doar impresiile și emoțiile vagi persistă, la fel ca tensiunea nerezolvată într-o tonalitate minoră.