Metamorfika

Îmi place să experimentez. Un exemplu ar fi seria Genesis de acum câțiva ani, în care translatez teme mitologice în piese abstracte, folosind tehnici în care acrilicul curge și respiră ca acuarela. Metamorphika este o continuare a acelor căutări — de data aceasta, în tuș.

Am fost tentat să adaug și culoare, dar e o lucrare despre transformare, iar monocromia păstrează fluidă granița aceea instabilă dintre formă și intenție, dintre ceea ce este și ceea ce urmează să fie. Seamănă cu o hartă vie – una care devine altceva chiar în timp ce o privești. Sunt elemente recognoscibile care apar și dispar, într-o stare intermediară. Linii care nu desenează, ci evocă.

E o lume în care mitul se topește în materie. Nu are o direcție clară, dar are un ritm. Se mișcă în toate părțile, ca o energie veche care nu caută un înțeles, ci o formă în care să respire.

Poate că Metamorphika e o stare.