duminică

Ascultam Alphaville și, cum se întâmplă uneori, „turn our golden faces into the sun” a produs un declic. Deși în piesă sensul versului este mult mai profund, în mintea mea a aprins imaginea unei dimineți calme și luminoase, pe o plajă liniștită — un moment pur de carpe diem.

Așa s-a născut această lucrare: figuri solare, calde, aproape translucide, pierdute într-o duminică fără timp. O zi în care nu faci nimic, dar trăiești totul. Am vrut ca imaginea să fie ca o adiere de vânt cald, un pic nostalgică, un pic visătoare, dar foarte prezentă.

Să inducă acel moment suspendat în care ne întoarcem, fie și pentru o clipă, chipul spre soare și ne dăm voie să fim.

Forever.