Când lumea dormea

Am început această lucrare ca un exercițiu pentru mine:
să exersez diferite surse de lumină
având în față spectrul lunii.

Fiindcă de cele mai multe ori
vedem lumea doar așa cum mintea noastră e obișnuită să o vadă —
și uneori ne e greu să ieșim din acel tipar.

Așa a apărut această așezare,
unde luminile par să vină din direcții contradictorii,
unde luna se înalță ca un cerc perfect,
dar umbrele o trădează.

Este o lume în care ceva e ușor deplasat —
ca în diminețile în care răsare soarele
și luna încă n-a plecat.

Sau poate este doar un loc
unde legile fizicii, așa cum le știm,
nu se mai aplică.